Povestea din vagon 3

"Ce cauti Olivia?"
''Nu inteleg.''
'' Fugi de ceva.Te-ai urcat in primul tren, cu doua geamantane in care ai ingramadit mii de ganduri si ani risipiti in experiente desarte.Iti cauti fericirea in ceva ce ai, dar nu stii cum sa ajungi sa pretuiesti.Ai atatea intrebari..."
" Uite strainule, chiar ma duc in vizita.Pricepi? V-I-Z-I-T-A.''
'' Poate sau poate nu.Accepta ca esti in cautarea unui sens...''
'' Uite, chiar nu am nevoie sa ma destinui cuiva.Acum ma lasi?''
'' Nu uita, tu ai fost prima care ti-ai deschis gura si mi-ai spus povestea ta in cateva cuvinte.Poate nu e treaba mea,dar..."
''Nu imi pasa.De ce trebuie sa fiu atat de naiva incat sa imi atarn ideile de cineva care nu merita.''
''Imi pasa."
'' Ce sa-ti pese? Nu te cunosc.Nu ma cunosti.''

dialogul se incheiase brusc.se auzeau doar respiratii apasatoare inundate de zgomotul sinelor.Olivia desena nori in mintea ei, iar Edi, numit si Strainul, citea o carte prea obosita ca sa fie interesanta.nu isi mai spusesera nimic, iar calatoria spre Timisoara tocmai lua sfarsit.
oare nu isi vor mai spune nici macar un cuvant de bun ramas? si eu ma intrebam...


''Numai bine,spuse Olivia, cu lacrimi in ochi.''
'' Uita-te la mine.''
Olivia continua sa spuna aceleasi repetate cuvinte,aproape fugind in cautarea usii vagonului.Ramas uimit,Edi o lua la fuga dupa ea, strigand-o cat putu de tare.
Ea era deja jos,aproape pierzandu-se in lume.Dar unde era El?

o mana calda o atinse,o trase spre El,iar buzele lor calde s-au atins imitand un vals neintrerupt.isi simteau trupurile aproape,tasnind in zeci de scantei,de emotii,de pasiuni.