6 luni...

X: Te'am cautat.
Y: ...
X: Simteam nevoia sa vorbesc.
Am atatea sa'tzi spun.
Y:...
X: Mi'ai lipsit ingrozitor de tare.
Iarta'ma.Am avut nevoia de evadare.

Y:...
X: Uite'te la mine.Nu ma respinge acum.
Ai toate drepturile, sa te ridici si sa'mi areti ca nu mai am ce cauta la tine.
Dar nu o face...
Sunt prea slaba.Nu ma pot descurca fara tine.
Lasa'ma sa intru! Lasa'ma sa'tzi vorbesc despre mine, despre tine, despre noi.

dupa 3 min.

X: Oamenii ma considerau nebuna.
Imi ziceau continuu: " Nu vei putea iubi niciodata un om, din simpla mila."
Plangeam de durere.
Lumea nu ma intelegea.Imi spunea sa renunt la tine, ca sunt un copil si nu stiu ce e viata.
Ma inchideam in singuratate, visand la o posibila cale de iesire.
Nu mai mancam...nu puteam.
Am incercat sa ies din pustiul camerei mele.
Ei m'au inchis, m'au blocat in interiorul fiintei mele.
Stiau ca ma voi intoarce la tine.
Nu trecea secunda, fara sa nu ma gandesc la tine.
Era singurul lucru pentru care puteam trai.
M'am imbolnavit.Vomam continuu si refuzam ajutorul medicului.
Cadeam pe podeaua rece, in propria mizerie.
Aveam remuscari.Ma simteam un nimeni si nu doream sa ma mai vezi.
A trecut o zi.M'am fortat sa nu ma gandesc la tine.
Au trecut zile...saptamani...luni...uitasem de tine.
Dar era ceva iluzoriu.
Si cand stateam pe geam, am auzit pe cineva strigandu'ti numele.
Nu erai tu, dar era primul indiciu care imi amintea de iubirea pe care ti'o port.
Suroaie de lacrimi curgeau pe camasa cea veche a bunciii mele, cu care eram imbracata.
Am iesit pe geam, intr'o perfecta liniste,profitand de faptul ca era seara.
Am alergat spre tine, dupa 6 luni in care nu te'am mai vazut.
Nu sunt perfecta, dar stiu ca te iubesc si nu'mi pasa ca nu potzi sa'mi vorbesti.
Nu'mi pasa ca voi trai intr'o liniste absoluta, ca ne va fi greu impreuna.
Dar eu de langa tine, nu plec.
Pentru ca te iubesc!